De ce homeopatie?

Suntem noi mai sănătoşi decât oamenii care trăiau acum o sută de ani?
Oare ei se confruntau cu atâtea cazuri de cancer la vârste tinere, de diabet insulinodependent, de autism, de infertilitate sau boli autoimune?

Cum reuşeau copiii de atunci să se vindece de bolile care nu îi ocoleau, atunci când nu existau nici antitermice , nici antibiotice, nici antiinflamatorii, nici antihistaminice?
Aţi remarcat că toate aceste medicamente încep cu prefixul anti ? Ele blochează anumite reacţii ale organismului, încercând să i se substituie în procesul de vindecare.

De exemplu v-aţi întrebat vreodată de ce creşte temperatura într-o infecţie? Oare corpul nostru nu ştie ce să facă şi acţionează într-un mod greşit?
Prin febră pe de o parte sunt distruşi microbii care sunt mult mai sensibili decât celulele proprii la temperaturi ridicate, iar pe de altă parte sunt activate mecanisme ale sistemului imun în vederea producerii de anticorpi contra aceloraşi microbi.

Ce se întâmplă atunci când avem febră şi administrăm un antitermic?
În loc să ajutăm organismul să depăşească boala noi îi blocăm încercarea sa de vindecare.

Omul este creat într-un mod minunat cu un sistem inteligent de apărare care din nefericire de cele mai multe ori este ignorat sau neînţeles.

Spre deosebire de medicina clasică în care simptomele sunt considerate duşman şi trebuie îndepărtate cu orice preţ, în homeopatie aceste simptome sunt recunoscute a fi metode de apărare în lupta cu diferitele stresuri fie ele pe plan fizic, pe plan emoţional sau mental.

Deoarece simptomele reprezintă apărarea organismului, în loc de a le supresa cu medicamente cu un grad diferit de toxicitate, medicul homeopat caută un remediu care să le imite.
Un principiu important în homeopatie este cel al similitudinii, adică o substanţă care în doza suficientă produce unei persoane sănătoase anumite simptome, administrată în doze homeopate va ajuta la vindecarea unui bolnav care prezintă aceleaşi simptome. Cu alte cuvinte “cui pe cui se scoate”.

În homeopatie doctorul nu vede boala ca pe ceva local ci ca pe o pierdere a armoniei întregului organism. Cefaleea, gripa, cistita, sindromul premenstrual, rinoconjunctivita unei persoane este diferită de cea a altcuiva.
Doctorul caută un remediu care administrat în doză mare unui om sănătos provoacă nu numai migrena, ci şi simptomele asociate, cum ar fi voma, fotofobia, intoleranţa la zgomote, la mirosuri.

Medicul homeopat foloseşte doze infinitezimale ale unor substanţe din regnul mineral, vegetal sau animal. Remediile homeopate se prepară prin diluţii şi sucusiuni (agitări) succesive.
Fiecare persoană are o susceptibilitate crescută de a reacţiona la un remediu anume pe care medicul homeopat trebuie să-l  aleagă  pe baza tuturor simptomelor prezentate.

De exemplu toţi pacienţii cu astm bronşic în medicina convenţională sunt trataţi cu o combinaţie de medicamente bronhodilatatoare, antiinflamatorii cortizonice si inhibitori de leucotriene. În homeopatie chiar dacă să zicem un pacient cu astm bronşic a beneficiat de pe urma remediului Ipeca, un alt pacient tot cu astm bronsic nu va avea nici o reacţie la administrarea acestui remediu, ci starea lui se va îmbunătăţi cu Arsenicum.

Deci, dificultatea constă în primul rând în a alege remediul potrivit fiecărui pacient.
Remediul homeopat doar iniţiază procesul de vindecare, proces care este îndeplinit de forţa vitală a pacientului.Aşa că pacienţii cu forţă vitală bună vor avea o vindecare mai rapidă şi de durată.

În zilele noastre, poate mai mult ca oricând avem nevoie de soluţii naturale care să stimuleze sistemul imun în vederea vindecării.
Acele doze infinitezimale nu au acţiune chimică, nu sunt toxice.
Cei 200 de ani de homeopatie, numeroasele studii şi practica au confirmat că remediile homeopate în mâna unui medic bun sunt foarte eficiente.

Homeopatia însă nu se substituie unui mod de viaţă sănătos care respectă o alimentaţie corectă, mişcare zilnică, odihna necesară şi poate cel mai important şi foarte neglijat în lumea haotică de astăzi respectarea unor valori morale şi spirituale.